Nimic nu poate exista fără istorie. Oamenii sunt ceea ce a făcut din ei istoria, tradiţia, trecerea timpului. O instituţie de învăţământ este un loc binecuvântat prin menirea sa plină de nobleţe şi generozitate – aceea de a forma şi cultiva personalităţi, de a deschide porţile spre cultură, de a trezi interesul pentru cunoaştere, dar şi prin modul în care a fost realizată această datorie de-a lungul timpului, pentru multe generaţii, care, trecând pe acolo, au dat valoare acelei instituţii. Este de datoria noastră să arătăm generaţiilor de astăzi – elevi şi profesori – eforturile predecesorilor noştri. Această încercare de elaborare a unei “Monografii a Şcolii din satul Rîmeşti „este un pas modest spre a ilustra eforturile şi profesionalismul înaintaşilor noştri, un simbol al recunoştinţei şi aprecierii muncii lor.

            Învăţământul în comuna  Susani   a funcţionat ca urmare a legilor şi regulamentelor  emise de-a lungul timpului.

            Începuturile învăţământului în comuna Râmeşti , ca de altfel în toate zonele  rurale din judeţ şi din ţără au fost destul de modeste.

Nu există documente care să  confirme că ar fi existat pe teritorul comunei un local special pentru a funcţiona ca şcoală, însă din mărturiile localnicilor aflăm că o parte din copii satului au fost deprinsi cu slova cărţilor de către preot, adunându-se în „seminarii „  pe vârste la biserica satului si mai apoi în diferite locuinţe. Înainte de 1893,activitatea şcolară s-a desfăşurat câţiva ani într-o casă particulară din neamul Dinuleştilor .

In anul 1898,elevii din satul Râmesti-Beica  au fost transferaţi în  scoala satului Şuşanii de Jos,cauza fiind lipsa de local  (ord. 1117/1898), arată domnul învăţător Ion Şuşanu  într-un raport făcut revizoratului şcolar.

            Din registrele  ingălbenite de vreme  aflăm  nume care ascund chipuri de mult uitate, unele trecute la cele veşnice, altele rămase în memoria afectivă a slujitorilor şcolii. Şi cum orice instituţie îşi leagă numele şi de conducătorii ei,  atunci aflăm că  din anul scolar 1889-1890  până în anul 1904  cel dintâi director-învăţător, deschizător de drum  al institutiei –( Scoala primară rurală  inferioară mixtă,   comuna Râmesci –plasa Oltu de jos,judeţul Vâlcea  aşa  cum este înscrisă în documente,   a fost dl ION ŞUŞANU . Conform registrului matricol din 1893-1894 la şcoala din satul Rîmesti erau inscrişi 51 elevi în clasa a I,  3 elevi în clasa a II-a, 1 elev în clasa a III-a, 2 elevi în clasa a IV-a , 2 elevi în clasa a V-a. Din această situatie statistica  putem observa numarul mic al elevilor ce reuseau să termine 5 clase  în comparatie cu numarul de elevi înscrisi în clasa I.Părinţi  nu erau implicaţi în susţinere copiilor la şcoala Obiectul de studiu  în această perioada: Limba română(Scrierea şi exerciţii gramaticale,Citire, Exerciţii de memorie şi liberă reproducere,Exerciţii de compunere);Cele-alte sciinţe(religiunea,istoria,geografie,Exerciţii de intuiţiune,Sciinţele fisico-naturale); Dexterităţi (Caligrafia,Desemnul,Cântul,Exerciţii corporale şi mil,Lucru manual (la băieţi)Lucru de mână (la fete);Caracteristica(conduita, atenţiune, silinţa)

            Începând cu 1 august 1909, Şcoala trece sub administraţia Onor. Minister al Instrucţiunii şi Cultelor.

În anul 1910, domnul diriginte Ion Şuşanu, prezenta un raport către revizorul şcolar prin care arăta că sunt înscrişi 112 elevi, şcoala are o sală de clasă şi două pentru diriginte – localul este nou şi încăpător pentru numărul de copii recenzaţi, grădina şcolii este în suprafaţă de 6250 mp şi este cultivată cu grâu, bob, mazăre, fasole, castraveţi, iar la lucru manual se confecţionează pălării.

În anul 1931, învăţător la Şcoala Stoiculeşti, pe atunci, domnul Gh. Popescu face o reclamaţie la revizoratul şcolar prin care cerea a „combina postul Şcoalei Stoiculeşti cu postul care-i convine prin împărţirea de clase. Localul nu corespunde, este neîncăpător pentru cei 59 de şcolari”.  Onor. Minister le face cunoscut conform deciziei 581/1938 că pe 1 ianuarie 1939 se „contopeşte Şcoala primară din satul Stoiculeşti cu şcoala primară din Şuşanii de Jos alcătuind o singură şcoală primară mixtă cu trei posturi.”

Corpul didactic din comuna Râmeşti – cătunul Şuşanii de Jos continuă să atragă copii şi îndeamnă pe părinţi să-şi trimită copiii să înveţe carte atât prin învăţătură cât şi exemple ce se dau în şcoală. În anul şcolar 1935/1936 existau 7 clase cu un efectiv de 75 elevi din care 3 elevi de clasa a VI-a veniţi de la Şcoala Stoiculeşti cu două posturi de învăţător (postul I – diriginte Iacob Ionescu, clasele I, III, VII; postul II Elena M. Bălaşa, clasele II, IV, V, VI). Se pune accent pe dezvoltarea psihofizică a copilului, astfel că în anul 1936, în săptămâna 24-31 mai se organizează „Săptămâna copilului” – mijloc de propagandă – prin care se urmăreşte evidenţierea tuturor problemelor în legătură cu copilul. Se fac şezători, arătându-se importanţa ce trebuie să se dea creşterii copilului şi nevoia de a fi ocrotiţi cu mai luminată înţelegere şi multă dragoste.

Conform Ministerului Învăţământului Public –  circulara nr. 6 din 14 mai 1948, examenul de absolvire al elevilor de clasa a VII-a se va ţine pe centre. Examenul va fi oral la toate materiile şi însoţit de probe scrise la lb. română şi matematică. Elevii de la şcolile Râmeşti Beica, Şuşanii de Jos, Uşurei, Şuşanii de Sus, Râmeşti Beica – Stoiculeşti se vor deplasa la centrul Făureşti la data de 8 iunie 1948.

În perioada 1948 – 1954 au loc cursuri de alfabetizare.

Din anul şcolar 1961/1962 şcoala se numeşte Şcoala de 8 ani comuna Râmeşti Beica, prima promoţie de absolvenţi a învăţământului general de 8 ani a fost în anul şcolar 1964/1965. O nouă formă de învăţământ este cea „fără frecvenţă” – prima sesiune se desfăşoară în perioada 26 decembrie 1975 -6 ianuarie 1976.

Începând cu 1 septembrie 1976  se mută într-o clădire nouă aflată între satele Şuşanii de Jos şi Râmeşti, vechiul local fiind destinat învăţământului preşcolar şi primar. Noul local cuprinde 10 săli de clasă, un laborator de biologie, o sală pentru educaţie fizică, cancelarie, secretariat, bibliotecă.

Între anii 1982-1991 a funcţionat cu clase a IX-a şi a X-a profil agricol, după care a revenit la clasele I-VIII.

În satul Uşurei începutul şcolar este, oarecum, incert. 

La 1 noiembrie 1892, satul Uşurei a trecut de plasa Oltul de Jos cu rang de comună dintr-o singură unitate şi avea 822 de locuitori. o biserică “rezidită la a(nul) 1843, pe urmele altei biserici de lemn.” sfinţită în 15 octombrie 1848. Mai găsim menţiunea: “vr-o 100 locuitori se ocupă cu facerea buţi şi butoaie… şcoală nu există în comună. ”

Într-un registru şcolar găsim menţionat că revizorul şcolar G. Angelescu inspecteză pentru prima oară şcoala din comuna Uşurei, satul Uşurei, în anul 1908 şi constată că învăţătorul Matei Iliescu are dragoste pentru învăţământ, numărul copiilor de etate şcolară recenzaţi este de 135 din care înscrişi 105. Frecventează şcoala 40 de copii în clasa I pe două serii. Localul este închiriat. Casa Şcoalelor a acordat un împrumut pentru începerea unui local nou de şcoală. Apa de băut se ţine în urcior. Scrierea se face cu condeiul pe plăci.

În zilele de 12,13,14 iunie 1913 s-a făcut examinarea elevilor de clasa a V-a din centrul Şuşanii de Sus compus din şcolile Şuşanii de Sus, Uşurei, Mădulari de Beica, Râmeşti de Beica şi Şuşanii de Jos. De la Şcoala Uşurei au fost înscrişi 12 elevi din care au urmat numai 8. Au absolvit toţi. Şcoala Râmeşti a fost prezentă cu 7 elevi, au reuşit toţi.

În anul 1916, învăţătorul Matei Iliescu a fost concentrat ca ofiţer în rezervă şi apoi ca ofiţer în regimentul 66 Balş, fiind suplinit la catedră de preotul Iosif Corneliu – călugăr de la Sf. Munte „care păstoreşte turma credincioşilor din Uşurei”.

În anul 1918, la examenul de absolvire a clasei a V-a au fost prezenţi numai 4 copii de la Şcoala Râmeşti, condusă de înv. Ion Şuşanu. La celelalte şcoli clasa a V-a nu a fost frecventată de niciun copil, taţii lor fiind în război, iar localitatea fiind bântuită de tifos.

Începând cu anul 1919, la Şcoala Uşurei apar două posturi de învăţător, al doilea post fiind ocupat cu titlu provizoriu de către I. Păun.

În anul 1926, prin activitatea şi străduinţa învăţătorului Matei Iliescu, şcoala se mută într-un local nou, construită din lemn, acoperită cu tablă, are două săli de clasă tip cancelarie şi antreu.

Începând cu anul şcolar 1931/1932, cursurile complementare se mută la Şcoala Şuşanii de Sus.

Începând cu anul şcolar 1940 se înfiinţează 5 posturi de învăţător la Şcoala Uşurei – I. Păun, Ana Păun, I. Şerban, Elena Şerban, Apostol Rădulescu. Se pune accent pe lucru manual, băiţii împletind ştergătoare din papură şi pălării, iar fetele mănuşi, ciorapi sau fuste din lână şi cânepă.

În anul 1945 se înfiinţează la Şcoala Şuşanii de Sus primul Gimnaziu unic din judeţ ce este frecventat de elevi din satele şi comunele învecinate.

În anul 1947, directorul Vergică Popa face un raport către prefect prin care cere aprobarea de colectare de fonduri în natură şi bani, precum şi aprobarea de a da serbări în scopul construirii unei noi săli de clasă. În acest an fiind înscrişi un număr de 128 de băieţi şi 122 de fete neavând loc în cele două săli de clasă proprii, fiind nevoiţi să închirieze o sală de clasă. Învăţătorii din această perioadă, pe lângă activitatea de la clasă aveau şi alte responsabilităţi la nivel de şcoală şi anume: Înv. Ana Păun se ocupa şi de muzeul şcolii, Ion C. Şerban se mai ocupa de cooperativa şcolii, Apostol Rădulescu se ocupa de corul şcolii, Vergică Ţărcan era şi secretarul  comitetului şcolar, Maria Popa era şi farmacista şcolii.

Mobilierul şcolii era alcătuit din: 5 bănci, 2 table, 2 mese, 3 dulapuri, şi 3 scaune. Actualul local s-a construit în anul 1969 şi a fost renovat în anii 2006-2007 fiind în prezent un local modern şi foarte bine dotat.                  

Scoala a fost condusă de oameni care au inscris o pagină din istoria invătământului primar si mai apoi gimnazial al comunei Susani:

-1898-1925- ION SUSANU

-1925-1926-CONSTANTIN NEAGOE

-1926-1928- C.I.BARBONIER

-1928- 1929; 1936-1937- SERBAN ION

-1929- 1932-APOSTOL RADULESCU

-1932-1933-GEORGE  ZULEA

-1933-1934;1935-1936;1940-1941- ILIE IONESCU

-1934-1935- I.GH.FOLESCU

-1937-1939-I.F.CONSTANTINESCU

-1939-1940-EM.M.BALASA

-1941-1942;1944-1949;1952-1953-PASCU NEDELESCU

-1942-1944;1958-1960-VICTORIA NEDELESCU

-1953-1955-GH.TEODORESCU

-1955-1958-UNTARU DUMITRU

-1960-1969-BARABANCEA GHEORGHE

-1969-1971-NEACSU  EMIL

-1971-1975-CARCADIA FLORIN

-1975-1980-DUMITRASCU  ILIE (dispozitia nr 110/1975 –INSPECTORATUL SCOLAR )

-1980-01/07/1989-MIHAI GORUN

-01/07/1989-01/10/2001-TRAȘCĂ NICOLIȚA

-01/10/2001-15/02/2007-POPESCU GHEORGHE

-15/02/2007-01/09/2008-CÎRSTEA ELVIRA

-01/09/2008-01/09/2009-MANDA GABRIELA

-01/09/2009-01/09/2010-POPESCU GHEORGHE

-01/09/2010 – 15/08/2013 – MESINĂ CLAUDIA MARIA

-16/08/2013- 01/04/2014-DOBRE GABRIELA

-01/04/2014-09/01/2017-NICOLAESCU AURELIA

-09/01/2017-23/08/2017-VARZARU CONSTANTIN

-23/08/2017-18/01/2022-VARZARU ALINA MARIA

-18/01/2022-DIMOIU ALEXANDRA RAMONA

Conform deciziei ISJ Vâlcea nr 370/27/09/2006, începând cu 1 septembrie 2006, Scoala cu clasele I-VIII Susani devine unitate de învătământ cu personalitate juridică , având urmatoarele structuri scolare: Scoala cu clasele I-VIII Usurei, Scoala cu clasele I-IV Susanii de Sus,Scoala cu clasele I-IV Susanii de Jos, Scoala cu clasele I-IV Stoiculesti, Scoala cu clasele I-IV Râmesti, GPN Susani, GPN  Usurei, GPN Susanii de Sus, GPN Susanii de Jos, GPN Stoiculesti, GPN Râmesti.